5.2 Dansul Dragonilor [vol.2] by George R.R. Martin

Author:George R.R. Martin
Language: eng
Format: mobi
Published: 0101-01-01T00:00:00+00:00

PEŢITORUL DE FIER

Jalea apăru singură la revărsatul zorilor, cu pânzele negre conturându-se perfect pe fundalul trandafiriului palid al dimineţii.

Cincizeci şi patru, gândi acru Victarion când îl deşteptară, iar ea navighează singură. Îl blestemă în gând pe Zeul Înecat pentru răutatea sa şi simţi furia ca un bolovan negru în pântece. Unde sunt corăbiile mele?

Ridicase pânzele de la Insulele Scutului cu nouăzeci şi trei de corăbii din suta care formase cândva Flota de Fier, o flotă care nu aparţinea unui singur lord, ci Stâncii Mării însăşi, cu căpitani şi echipaje de pe toate insulele. Da, corăbii mai mici decât dromoanele uriaşe de război ale tărâmurilor verzi, dar de trei ori mai mari decât oricare dintre corăbiile lungi obişnuite, cu copastii adânci şi berbeci sălbatici, potriviţi pentru a se lupta chiar cu flotele regelui.

La Treptele de Piatră, ele încărcaseră grâne, vânat şi apă dulce, după lunga călătorie pe lângă coasta stearpă şi mohorâtă a Dornului, cu vâltorile şi bancurile ei de nisip. Acolo Victoria de Fier capturase o corabie negustorească lătăreaţă, marele barcaz Nobila doamnă, aflată în drum spre Oraşul Vechi via Gulltown, Duskendale şi Debarcaderul Regelui, cu o încărcătură de cod sărat, ulei de balenă şi heringi marinaţi. Hrana fu o sporire bine venită a proviziilor lor. Alte cinci capturi făcute în Strâmtoarea Redwyne şi în lungul coastei dornishene trei barcazuri, un galion şi o galeră – ridicaseră numărul la nouăzeci şi nouă.

Nouăzeci şi nouă de corăbii plecaseră de la Treptele de Piatră în trei flote mândre, cu ordinul de a se reuni din nou în largul capului de miazăzi al Insulei Cedrilor. Patruzeci şi cinci ajunseseră acum în cealaltă parte a lumii. Douăzeci şi două dintre ale lui Victarion apăruseră, câte trei şi câte patru, uneori singure; paisprezece dintre ale lui Ralf Şchiopul; numai nouă dintre cele care plecaseră sub comanda lui Ralf Stonehouse cel Roşu. Ralf cel Roşu însuşi se număra printre dispăruţi. La acelea, se adăugaseră nouă capturi noi făcute pe mări, astfel că totalul era cincizeci şi patru… dar cele capturate erau barcazuri şi ambarcaţiuni de pescuit, negustoreşti şi pentru sclavi, nu de război. Într-o bătălie ar fi fost palide înlocuitoare ale corăbiilor pierdute din Flota de Fier.

Ultima corabie care apăruse fusese Năpasta Fecioarei, cu trei zile în urmă. Cu o zi şi mai devreme, trei nave apăruseră împreună din miazăzi – Nobila doamnă, captura sa, înaintând greoi între Hrănitorul-de-corbi şi Sărutul de Fier. Dar cu o zi înainte şi cu una încă şi mai devreme, nu mai fusese nimic, şi doar Jeyne fără de cap şi Teama înaintea lor, după care urmaseră alte două zile de mări pustii şi ceruri fără nori, după care Ralf Şchiopul sosise cu restul escadrei sale. Lord Quellon, Văduva Albă, Tânguirea, Durerea, Leviatan, Doamna de Fier, Vântul secerător şi Ciocanul-de-război, urmate de alte şase corăbii, dintre care două avariate de furtună şi remorcate.

— Furtuni, mormăise Ralf Şchiopul când ajunsese târându-se la Victarion. Trei furtuni puternice şi între ele vânturi blestemate. Vânturi roşii din Valyria, care duhneau a cenuşă şi pucioasă, şi vânturi negre care ne-mpingeau spre ţărmul ăla ca tăciunele.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.